UAT Ciurea este membru al ADI Zona Metropolitană Iași din anul 2004, conform HCL nr.30/27.05.2004.
Comuna Ciurea este situată în partea de sud a județului Iași, fiind una dintre comunele mari ale județului. Se învecinează cu Municipiul Iași și cu 5 comune, în partea de vest, comuna Mogoșești, pe o distanță de 7 km, La S-V, comuna Grajduri, la S-E, comuna Dobrovăț, pe o distanță de 11,2 km, la E, comuna Bârnova, pe o distanță de 11,8 km, la N- V comuna Miroslava, pe o distanță de 5,4 km, la N Municipiul Iași, pe o distanță de 5 km.
Legătura cu Municipiul Iași este asigurată de drumul județean 248C și de trenurile personale cu ruta prin Comuna Ciurea, pe parcursul comunei fiind trei stații CFR. Rutier – DJ 248 ; DC 29; DC 41. Pe teritoriul comunei sunt in total 16km de drum județean și 58 km de drum comunal dar care nu este asfaltat. Feroviar – Satele Hlincea , Curături, Slobozia și Dumbrava au acces indirect la calea ferată, distanța maximă de stația CFR fiind de 2 km( Slobozia ). Comuna Ciurea este străbătută aproape diametral de calea ferată Iași- București de la N la S, cu stație în Piciorul Lupului.
În catalogul documentelor moldovenești, la sfârșitul secolului al XVII-lea, este atestată documentar pentru prima dată comuna Ciurea, ce deținea o populație de origine ucraineană, maghiară și sârbă, aceștia fiind numiți poslușnici. Însă, denumirea comunei Ciurea provine de la începutul secolului XIX, de la câteva familii de țigani ciurari (foști robi mânăstirești) care și-au construit locuința pe platoul Șapte Tei, loc ce primește numele de Valea Ciurarilor, ulterior dând denumirea satului. În anul 1587, Hlincea este atestată documentar de către doamna Maria (fiica voievodului Petru Șchiopu) și soțul ei, spătarul Zetu, fiind cea mai veche așezare, situată în jurul mânăstirii Hlincea.
Denumirea satului Piciorul – Lupului, vine de la haitele de lupi care atacau stânele, acesta fiind situat pe Dealul Prisăcilor, în partea sudică a Dealului Șapte Tei. Satul este atestat documentar la sfârșitul secolului XVIII, ca așezare ce se ocupă de îngrijirea prisăcilor mânăstirești.
Satul Curături apare în secolul XVIII, poziționat pe podișul și versantul de sud – vest al dealului Oița. Denumirea de Curături, semnifică un loc curățat, defrișat.
Satul Slobozia, este situat în partea de sud – est a satului Ciurea, atestat documentar la sfârșitul secolului XVI. Acesta se află într-un loc pitoresc, pe cresta dealurilor Vama Veche, Slobozia Cantemir și La Cioate.
Lunca – Cetățuii apare atestat documentar în anul 1774, acesta înglobând 3 cătune: Baba Necula, Juvăț și Zanea.
În anul 1891, s-a întemeiat prin colonizare satul Dumbrava, statul acordându-le locuitorilor 140 de loturi de pământ.
Populația (conform INSSE) la 1 ianuarie 2024 după domiciliu 20.047, din care:
Primar: Cătălin LUPU (PSD)
Consiliul Local:
Telefon: 0232.296.260
Fax: 0374.091.508
E-mail: primariaciurea@yahoo.com; registratura@comunaciurea.ro
Site: www.comunaciurea.ro
Mănăstirea Hlincea La poalele Dealului Cetățuia se ridică Mănăstirea Hlincea datând de la sfârșitul secolului al XVI-lea, fiind ctitorie a domniței Maria, fiica lui Petru Șchiopul, domnitorul Moldovei (1574-1579 și 1582-1591) și a soțului ei, spătarul de origine greacă Zottu Tzigara. Aflată în paragină, a fost restaurată mai întâi în timpul domniei lui Vasile Lupu, când s-au adăugat zidul de incintă, trapeza și chiliile pentru călugări, apoi, în timpul lui Ștefăniță Lupu (1659-1661) s-a executat pictura interioară a bisericii, cu meșterii zugravi care au pictat și biserica Mănăstirii Golia. Biserica mănăstirii, cu hramul „Sfântul Gheorghe”, construită în plan triconc, cu turlă pe naos, cu pridvor deschis, cu arcade susținute de coloane rotunde, impune prin proporțiile sale armonioase.
Stejari Seculari În Satul Hlincea exista 3 Stejari Seculari, vârsta arborilor fiind de 368, 396 respectiv 501 ani. Aceștia sunt incluși în „Lista arborilor monument al naturii din județul Iași declarați prin HCJ NR. 8/1994”. Doi dintre stejari se află pe Strada Cortez.
Biserica din satul Picioru Lupului „Sfântul Nicolae” (1845) Constituie patrimoniu istoric și arhitectural. Din însemnările pe marginea cărților de cult deducem că în anul 1782, în sat era o biserică construită din vălătuci și acoperită cu stuf. Această biserică a ținut până în anul 1885 când a fost construită alta, dar care a ținut mai puțin și anume până în anul 1926, când a început construcția actualei biserici sub conducerea călugărului Casian. Biserica a fost terminată în anul 1932 sub păstorirea preotului Vasile Teleman.
Monumentul eroilor din Satul Picioru Lupului este dovada vitejiei celor 32 de soldați români care și-au jertfit viața pentru apărarea patriei în anul 1944. Crucea a fost donată în anul 1981 de către Titel și Costel Apreotesei, iar locul în care se află marchează linia de front al celui de-al doilea Război Mondial.
Islazul Picioru Lupului Este un minunat punct de belvedere, putându-se observa satele Ciurea, Lunca Cetățuii, precum și diferite cartiere ale orașului Iași și Releul Bucium. Printre plantele care se găsesc pe Islaz se numără ciuboțica cucului (primula officinalis), păpădia (Taraxacum officinale), lumânărica Domnului (Verbascum phlomoides), grâușorul (ranunculus ficalia), bumbișorul (bellis perennis), mierea ursului (pulmonaria mollis), coacăza de pădure (Ribes rubrum ), păducelul (Crataegus monogyna), coada calului (Equisetum arvense). Se găsesc și roci sedimentare. Pisica sălbatică, fazanul, porcul mistreț și bombina bombina (sau broasca cu burtă roșie care este o specie aproape amenințată) sunt câteva dintre animalele pe care le găsim aici.
Troița veche din satul Slobozia este făcută din lemn de stejar, cunoscut pentru rezistența sa, explicându-se astfel vechimea acesteia de aproximativ 80 de ani.
„Papucul Doamnei” este o specie foarte rară de orhidee, aflându-se pe locul întâi pe lista plantelor protejate de lege. În România, Papucul Doamnei este protejat încă din 1938, prin Decret Regal. Face parte din familia Orchidaceae și crește prin păduri, mai mult sau mai puțin umbroase, pe coaste, în tufișuri, de preferință pe terenuri calcaroase, în grupe sporadice. În comuna Ciurea, „Papucul Doamnei” se întâlnește în rezervația de plante din Slobozia.
Fabrica de Cărămidă. Aceasta a fost înființată în anul 1891 de Gheorghe Duca, astăzi fiind păstrătoare de patrimoniu industrial și tehnic de valoare. După deschiderea acesteia, toate clădirile pentru depou, călători, clădiri anexe de pe linia Vaslui-Iași, Iași-Dorohoi, București-Constanța, din Râmnicul Sărat precum și multe poduri feroviare au fost edificate numai din cărămidă roșie de Ciurea. Fabrica a suferit puține schimbări de-a lungul timpului, deoarece felul în care a fost proiectat nu a permis nicio modernizare în ceea ce privește fluxul tehnologic. Singurele modernizări au fost aduse doar la partea de acționare electrică a instalațiilor de măcinare și omogenizare a argilei și la instalațiile de presare.
Arborele GINKGO BILOBA (sau arborele pagodelor) se află în Lunca Cetățuii, în fața Ocolului Silvic. Arealul său natural se găsește în sud-estul Chinei, specia având o istorie lungă: a apărut cu cca 200 mil. de ani în urmă și a rămas aproape neschimbată până astăzi. A fost introdus în Europa în anul 1730.
Iazul Dumbrava Este situat la drumul județean 248 Iași-Ciurea, în satul Dumbrava, fiind vizibil de la șosea. Are o adâncime maximă de 6 metri, media fiind de 1,8 metri. Iazul este populat cu pești precum caras, roșioară, oblete, biban, dar și biban soare. În lunile de primăvară-vară iese în evidență prin numeroasele lebede și rațe sălbatice care poposesc aici. Iazul Dumbrava poate fi considerat atât zonă de agrement, cât și loc de birdwatching datorită numeroaselor specii de păsări care își au cuibul în stufărișul des al iazului.
Balta Ciurea „La poalele Codrului” este locul ideal pentru iubitorii de pescuit, întinzându-se pe o suprafață de 3 hectare, foarte îngrijită și modern amenajată, oferind posibilitatea de a campa, de a se relaxa. Balta este populată cu peste 2000 kg de crap, fitofag, caras, știucă, somn sau roșioară. Această amenajare deține un parc pentru copii, o cabană și standuri separate. Balta Ciurea este un deliciu, atât pentru cei experimentați cât și pentru cei proaspăt inițiați în „ale pescuitului”.
Hanul Șanta (sfârșitul secolului al XIX-lea)
Situri arheologice În Comuna Ciurea se află trei situri arheologice: situl din punctul „Botul Cihanului” (satul Ciurea), cuprinzând așezări din secolele al III-lea–I î.e.n., secolele al VI-lea–al VIII-lea (epoca migrațiilor), secolele al X-lea–al XI-lea (epoca medievală timpurie) și secolele al XVII-lea–al XVIII-lea, situl din punctul „la Căprărie” (satul Dumbrava) cuprinde o așezare din eneoliticul final (cultura Horodiștea-Erbiceni) și o necropolă din secolele I–al II-lea e.n. (perioada Latène).
