Zona Metropolitană Iași

comuna Voinești

Comuna se află în partea de sud a județului, la sud-vest de municipiul Iași. Este străbătută de șoseaua județeană DJ248A, care o leagă spre nord-est de Miroslava și Iași, și spre sud-vest de Țibana, Țibănești și mai departe în județul Vaslui de Todirești (unde se termină în DN15A). La Voinești, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ248B, care o leagă de Mogoșești, Șcheia, Ipatele, Drăgușeni și mai departe în județul Vaslui de Negrești (unde se termină tot în DN15D).

 

ISTORIC

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Stavnic a județului Iași și era formată din satele Voinești, Schitu Stavnic, Slobozia și Lungani, având în total 2155 de locuitori. În comună existau o școală și patru biserici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Codru a aceluiași județ, având 2180 de locuitori în aceleași sate, plus satul Vocotești (componența actuală).

În 1950, comuna a fost trecută în subordinea raionului Iași din regiunea Iași. În 1968, a revenit la județul Iași, reînființat.

 

Componență (sate)

  • Lungani
  • Schitu Stavnic
  • Slobozia
  • Vocotești
  • Voinești

 

Demografie:

Populația (conform INNSE) la 1 ianuarie 2022 după domiciliu 8569, din care:

  • Masculin: 4411
  • Feminin: 4158

Primar: Gheorghe Dobreanu(PSD)

Consiliul Local:

  • Partidul Social Democrat(PSD): 8
  • Partidul Național Liberal(PNL): 6
  • Partidul Mișcarea Populară(PMP): 1

Telefon: 0232-294755

Fax: 0232-294.755

E-mail : contact@primariavoinesti-iasi.ro

Site: https://www.primariavoinesti-iasi.ro/index.php

Trei obiective din comuna Voinești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Unul este un sit arheologic aflat la 800 m vest de școala generală din Vocotești, sit ce cuprinde așezări din Epoca Bronzului Târziu (cultura Noua), secolele al IV-lea–al III-lea î.e.n. (perioada Latène) și secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană), precum și vatra fostului sat Mânjești datând din secolele al XV-lea–al XVIII-lea.

Celelalte două sunt clasificate ca monumente de arhitectură — biserica „Sfântul Nicolae” (1825) din Lungani; și ansamblul schitului Stavnic, alcătuit din biserica Vovidenia (1727), clădiri anexe (secolul al XVIII-lea) și zidul de incintă (începutul secolului al XVIII-lea) și aflat în satul Schitu Stavnic.

Galerie obiective turistice / nonturistice