UAT Scânteia este membru al ADI Zona Metropolitană Iași din anul 2022, conform HCL nr. 7/10.03.2022
Comuna se află în extremitatea sudică a Județului Iași, pe malul stâng al râului Rebricea, la limita cu Județul Vaslui. Este străbătută de șoseaua județeană DJ248, care o leagă spre nord de Grajduri, Ciurea și Iași (unde se termină în DN28) și spre sud în Județul Vaslui de Rebricea și Vulturești (unde se termină în DN25). La Scânteia, acest drum se intersectează cu drumul județean DJ246, care o leagă spre vest de Șcheia, Drăgușeni, Ipatele și Țibănești și spre est în Județul Vaslui de Tăcuta și Codăești.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de Bodești, făcea parte din plasa Mijlocul a Județului Vaslui și era formată din satele Bodești, Borosăști, Târgușoru, Borăști (Epureanu), Scânteia, Sasova, Rădiu-Scânteia (Damăcușeni), Tufeștii de Jos și Tufeștii de Sus, cu 1680 de locuitori. Funcționau în comună două mori cu aburi și trei de apă, o școală și patru biserici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Codăești a aceluiași județ, cu numele actual de Scânteia, având 1486 de locuitori în satele Bodești, Borosăști, Rediu, Sasova, Scânteia, Tufeștii de Jos și Tufeștii de Sus. În 1950, comuna a fost transferată raionului Negrești din regiunea Iași. În 1968, a trecut la județul Iași.
Populația (conform INSSE) la 1 ianuarie 2024 după domiciliu 14.746, din care:
Primar: Mihai DARABANĂ (PNL)
Consiliul local:
Telefon: 0232.229.260
E-mail: registratura@comunascanteia.ro
Site: www.comunascanteia.ro/
Sat Boroșești
Sit arheologic
Situl de la „Cujbă” (1 km de satul Boroșești), cuprinzând urme de așezări din eneoliticul final (cultura Horodiștea-Erbiceni), secolele al XI-lea–al XII-lea și din secolul al XIII-lea.
Sit arheologic
Situl de „pe Lesa” (500 m vest de satul Boroșești), cu așezări din eneoliticul final (cultura Horodiștea-Erbiceni), secolele al IV-lea–al III-lea î.e.n. (perioada Latène), secolele al IV-lea–al VI-lea e.n. și secolele al XVII-lea–al XVIII-lea, precum și o așezare și o necropolă din secolele al III-lea–I î.e.n. (Latène-ul târziu, cultura Poienești-Lukașevka).
Biserica de lemn „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” (1812)
Biserica de lemn cu hramul Nașterea Sf. Ioan Botezătorul (Sânziene) din Boroșești a fost construită în anul 1812 și reconstruită pe vechea temelie în 1868 în satul Boroșești din comuna Scânteia (aflată în județul Iași, la o distanță de circa 30 km sud de municipiul Iași). Ea se află localizată în cimitirul din centrul satului.
Biserica de lemn a ars probabil după 1860, iar în 1868 boierul Manolache Costache Epureanu (1820-1880) a construit o nouă biserică din lemn, pe temelia celei vechi. Lucrările de construcție s-au desfășurat sub îngrijirea preotului Vasile Moise și a unui enoriaș cu numele de Grigoraș. În biserică a fost amplasată o catapeteasmă, adusă de la un fost schit din poiana pădurii Epitropiei Sf. Spiridon, unde fusese o biserică. Aceasta a fost tăiată pe margini cu ferăstrăul pentru a încăpea în noua biserică, bucăți din catapeteasmă fiind montate în pridvor.
Sat Ciocârlești
Conacul de la sfârșitul secolului al XIX-lea
Sat Scânteia
Biserica „Sfinții Voievozi” (secolul al XVIII-lea)
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia este un lăcaș de cult ortodox construit în satul Scânteia din comuna omonimă (aflată în județul Iași, la o distanță de aproximativ 35 km de municipiul Iași). Ea se află localizată în centrul satului. Tradiția locală o atribuie epocii lui Ștefan cel Mare. Biserica „Sf. Voievozi Mihail și Gavriil” din Scânteia a fost construită în secolul al XV-lea. Pisania originală nu s-a păstrat. Pr.prof.dr.acad. Mircea Păcurariu în lucrarea sa „Sfinți daco-romani și români” (Ed. Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994) menționează că biserica din Scânteia este atribuită de tradiția locală lui Ștefan cel Mare. În biserică este păstrat un amplu tablou votiv pictat în 1846 și care are, la partea inferioară, următoarea inscripție: „Acest sfânt locaș cu hramul sfinților mai mari voievozi Mihail și Gavriil, din temelie ridicat întâiul de fericitul întru pomenire de Ștefan voievod cel Mare și apoi de Duca voievod înfrumusețat, iar acum, în zilele de prea înălțatului domn Mihail Grigore Sturza voievod, din nou întocmit; și s-au împodobit din porunca Prea Fericitului Patriarh al Ierusalimului Chirie Chirio Chirii, fiind stăruitor și îngrijitor prea cuvioșia sa arhimandritul Paisie, Exarhu logofăt și cavaler, Alexandru Ghica, efor și comisul Panaite Papazoglu, epitrop asupra averilor sfântului mormânt în Moldova; la anul 1846, noiembrie 13.”
