Meniu
UAT Bârnova este membru al ADI Zona Metropolitană Iași din anul 2004, conform HCL nr.25/06.04.2004.
La 5 km distanță de aglomerația Municipiului Iași, se află situată comuna Bârnova, străbătură de drumul național DN24 (Iași-Vaslui) și drumurile județene DJ248D (sat Păun- Ciurea) și DJ247A. Comuna Bârnova are în componență satele Bârnova, Cercu, Păun, Pietrărie, Todirel și Vișan. Comunele cu care se învecinează sunt: Dobrovăț (Sud), Tomești și Schitu Duca (Est) și Ciurea (Vest).
Datele istorice atestă așezământul actualei Bârnova încă din perioada feudală. Din sec. al XIX-lea, pe fondul modernizării căii ferate și a împroprietăririi de care au beneficiat mai mulți oameni, se formează sate noi, existând tendința de a renunța la teritoriile retrase și așezarea în zone populate. ”Buciumi”, denumirea inițială a Bârnovei, număra la începuturi aproximativ 2287 de locuitori, ”așezați” în Buciumi, Păun, Bârnova cu Pietrăria, Vlădiceni și târgușorul Socola.
La jumătatea secolului al XX-lea, satul Buciumi devine Bârnove, iar din 1968 a funcționat ca și comună suburbană, reședința regiunii Iași. Comuna Bârnova a devenit direct subordonată județului Iași imediat după Revoluția din 1989, odată cu reorganizarea administrativ-teritorială a statului.
Comuna a cunoscut o reală dezvoltare în ultimii ani, populația preferând să se mute în mediul rural, în detrimentul metropolei aglomerate și poluate. Comuna Bârnova continuă să fie atractivă pentru proiectele imobiliare și în prezent.
Populația (conform INSSE) la 1 ianuarie 2024 după domiciliu 8.844, din care:
Primar: Mihai BALAN (PNL)
Consiliul Local:
Mănăstirea Bârnova este ctitorită de voievozii Miron Barnovschi și Eustratie Dabija pe vechiul așezământ al unei bisericuțe din lemn, mănăstirea datează din anii 1626-1629. Grigorie al II-lea Ghica acordă o importanță aparte lăcașului de cult administrat de călugări greci vreme de două secole și construiește zidul de incintă cu turnuri de apărare, creneluri și foișorul de pază.
Secularizarea averilor mănăstirești din 1863 a făcut ca domeniile și bunurile mănăstirii să ajungă în patrimoniul și administrarea statului. O perioadă de timp, aici este organizată școala satului. Va deveni parohie și, mai apoi, mănăstire de maici. Din 1991 redevine mănăstire de călugări.
În prezent, la Mănăstirea Bârnova sunt 13 călugări care pictează icoane, confecționează plute de candelă sau tămâie. Mănăstirea Bârnova cuprinde biserica „Sfântul Gheorghe” (1626–1629), chiliile (1728), ruinele din incintă, turnul de poartă și zidul de incintă (secolul al XVII-lea).
Pădurea Bârnova este o zonă protejată care dispune de două clase de habitate (predominante) constituite din păduri dacice fag și păduri dacice de stejar și carpen; ce conservă elemente de floră spontană și protejează specii de faună rară ce adăpostește și asigură condiții prielnice de viețuire și hrană mai multor specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare.
Rezervația Geologică și Paleontologică Repedea Întinsă pe o suprafață de peste 4 hectare, Rezervația Geologică și Paleontologică Repedea a devenit în anul 1955 prima rezervație paleontologică din țară. Rezervația impresionează prin rămășițele vechi de aproximativ 10 milioane de ani- scoici pietrificate ascunse în vârful colinei, rămășițe ale fosilelor de moluște, grota şi peștera din apropiere. Situată pe dealul Bucium, la numai 5 minute distanță de Releu, Rezervația încă păstrează urme ale retragerii Mării Sarmatice. Geologul Grigore Cobălcescu a adunat în cartea ”Calcariul de la Răpidea” întregile sale descoperiri din ”cel mai bogat zăcământ fosilifer sarmațian din Podișul Moldovenesc”. Acest monument al naturii găzduiește 117 de specii de păsări din totalul de 383 de specii semnalate în fauna României.
Rezervația palinologică ”Ion Inculeț”. Muzeul și Biserica ”Ion Inculeț” Recunoscută pentru diversele specii rare de arbori și arbuști, Rezervația are o suprafață de numai 2,5 hectare, străbătută fiind și de pârâul Bârnova. Ion Inculeț, om politic marcant al secolului al XX-lea, se căsătorește cu pricipesa Recsandra Inculeț, fostă Cantacuzino. Pe fostul amplasament al castelului de piatră pe care Rucsandra Inculeț îl moștenește, Ion Inculeț decide să construiască un conac în care familia să-și petreacă vacanțele de vară. După moartea soților Inculeț, copiii ridică o biserică, donată mai târziu Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Donate Mitropoliei vor fi și celelalte bunuri de pe domeniul familiei Inculeț. Aflat într-o stare avansată de degradare, Mitropolia Moldovei și Bucovinei hotărăște să demoleze conacul și să-l reconstruiască într-o notă care amintește vag de construcția veche. Din 2009, aici funcționează Centrul ”Mia Casa”, locul în care sunt îngrijiți copiii care provin din familii fără posibilități materiale din comuna Bârnova.
Mănăstirea „Piatra Sfântă” “Schitul lui Tărâță”, denumirea sub care mai este cunoscută mănăstirea Piatra Sfântă, datează din 1721, an în care Dimitrie Bosie a ridicat o bisericuță din lemn- ”Schitul Sihăstria”. În limbaj popular, schitul a primit numele Tărâță de la un vechi funcționar care și-ar fi donat întreaga avere schitului. Domnitorul Moldovei, Grigore al II-lea Ghica, aflând despre ”minunea” din Codru, ordonă să fie ridicată o biserică din piatră, acordând schitului mai mulți bani pentru nevoile călugărilor. Potrivit însemnărilor vremii, în timpul ciumei din 1734, lăcașul a devenit un loc de carantină pentru bolnavi. Ulterior, schitul a devenit spital pentru ciumați. Din 1959, schitul s-a transformat în biserică de mir, iar din 1990 a fost redeschis ca mănăstire de călugări. Mănăstirea Piatra Sfântă cuprinde în ansamblul său biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1755).
Biserica ”Sfântul Ilie Tesviteanul” Potrivit atestărilor, biserica a fost ridicată de un oarecare paharnic din Păun. Între 1937-1939, lăcașul este demolat până la temelia de piatră și se reconstruiește o biserică din piatră, din vechiul așezământ păstrându-se catapeteasma și icoanele.
Castanul Unirii de la 1859 Declarat în anul 2004 dublu Monument- Istoric și al Naturii-, Castanul Unirii din satul Vișan este martorul ”încă în viață” al unirii Principatelor de la 1859. înalt de douăzeci de metri și în vârstă de peste 250 de ani, simbol falnic al primilor pași făcuți în mai 1856 pentru Unirea Principatelor Române. Potrivit istoricilor, pe 25 mai 1856, unioniștii ieșeni s-au strâns în grădina generalului Chersin și s-au sfătuit asupra împlinirii dezideratului mult dorit, unirea. Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Costachi Negri, Dimitrie Ralet, Constantin Hurmuzachi, Petre Mavrogheni, părintele arhimandrit Neofit Scriban, Costachi Rolla, Emilian Florescu sunt câteva dintre numele participanților pe care istoricii le menționează atunci când vorbesc despre întâlnirea cea de taină de sub coroana impunătoare a Castanului din Vișan.
Biserica ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel” Inclusă din 2015 pe lista monumentelor istorice ale județului Iași, Biserica ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel” datează din anul 1812, fiind ctitoria familiei Papadopol Spiridon și Ruxandra. Biserica și-a păstrat arhitectura perioadei în care a fost înălțată, cu toate că, de-a lungul anilor, a fost restaurată. În cimitirul care împrejmuiește Biserica a fost construit un monument închinat eroilor neamului care au murit pe front în 1917. Inscripția ”Camarazilor morții pentru patrie. Ofițerii și trupa regimentului 5 Vânători. 1917 August” și numele sculptorului ieșean Salvador Scutari se găsesc înscrise pe monument.
